Vila Amalia

Fascinat de epocile crepusculare ale istoriei, Pascal Quignard dezvaluie in Vila Amalia paloarea propriei noastre epoci. Suntem sortiti, pare sa spuna autorul, sa cautam, precum eroina acestui roman, un refugiu din calea cotidianului sufocant si a micilor tragedii ale vietii, un refugiu din calea cotidianului sufocant si a micilor tragedii ale vietii, un refugiu iluzoriu, dar necesar. El ar putea fi o insula pierduta in mare, o vila inecata in verdeata, o copila care iti strange cu putere mana...

"In dorinta ei incrancenata de a disparea, eroina se aseamana cu creatorul ei, scriitor care se incapataneaza sa traiasca in unghiul mort al societatii." (Nouvel Observateur)