Se zice că așa începe înțelepciunea. Când ai șaptesprezece ani, știi tot.
Când ai douăzeci și șapte, dacă încă mai știi totul, atunci tot șaptesprezece ani ai de fapt.
Verile din Greentown înseamnă pentru doi frați, încă puști, experiențe ce-i vor schimba pentru totdeauna. Înghețata de vanilie și vinul de păpădie au devenit deja ritualuri estivale, dar în vara anului 1928 ei încearcă și gustul amar al morții, fragilitatea fericirii și ireversibilitatea timpului. Orășelul, pe care credeau că-l cunosc atât de bine, le dezvăluie și alte secrete. Iar unele dintre ele sunt desprinse dintr-un univers fantastic.
Primul lucru pe care-l înveți în viață este că ești un prost.
Ultimul lucru pe care-l înveți în viață este că ești exact același prost.
„Imposibilitatea de a-l cataloga pe Ray Bradbury ca simplu scriitor de science-fiction devine din nou evidentă în acest fermecător eseu filosofic despre adolescență.“ kirkusreviews.com
„Descrierile fără seamăn ale lui Bradbury evocă o dorință bizară de a rememora amintiri care de fapt nu-ți aparțin. Vin de păpădie te face să retrăiești vremurile în care ți-ai fi dorit ca vara să nu se sfârșească niciodată.“ readerslane.com
„Bradbury este un scriitor sincer și original.“ Time
„Se spune că un scriitor măreț se naște, nu se creează. Un astfel de scriitor remarcabil este Ray Bradbury.“ discerningreader.com
„Această carte despre trecut – în zilele noastre, anul 1928 pare un trecut foarte îndepărtat – devine o povață pentru noi, cititorii: trebuie să ne bucurăm cât de mult putem de prezent.“ conceptualfiction.com
„În canonul literar al lui Bradbury, Vin de păpădie rămâne cartea sa cea mai personală, reamintirea semi-autobiografică a unei veri din anul 1928 într-un orășel magic.