Visez ca pot zbura

Rutina celor cinci se desfășoară după același tipar până când, într-o seară, omida lipsește de la jocul de cărți. Privită ca pe-o nevoie de odihnă, absența acesteia se va transforma în curând în dispariție. Iar tristețea micilor prieteni e dublată de constatarea faptului că surpriza viermelui este și ea distrusă.
Însă în curând avea să vină primăvara… Puse pe explorat, cele patru viețuitoare descoperă nu doar o lume nouă și frumoasă, ci își reîntâlnesc și vechea prietenă, omida, devenită de-acum fluture. În plus, secretul viermelui se transformă și capătă forma unei mirări cu tulpină verde și mugure viu colorat în vârf.
Deși pleacă de la ideea de prietenie, narațiunea Visez că pot zbura se remarcă prin modalitatea de abordare a tematicii. Astfel, în viziunea autoarei, prietenia este sinonimă cu a împărți și a împărtăși. Personajele își împart cotidianul și își împărtășesc gândurile, bucuria, tristețea. Complementar mesajului scris se aștern ilustrațiile. Pe de o parte, acestea creează impresia unei lumi dinamice, vii, armonioase. Pe de altă parte, datorită tehnicii de reprezentare, acestea captează cititorul într-o lume a continuității care uimește și care te face să-i fi părtaș.