Vlad III Dracula (Drăculea, Drăgulea) – principele român din secolul al XV-lea, cunoscut și sub numele de Vlad Țepeș, este unul dintre cele mai fascinante personaje ale istoriei medievale, concurând ca notorietate cu cele mai mari personalități istorice ale lumii. Deopotrivă lăudat sau defăimat în scrierile unor cronici contemporane sau ulterioare, el a fost portretizat atât ca un tiran sângeros – imagine care a degenerat prin secole în vampirul fictiv creat de autorul irlandez Bram Stoker, la sfârșitul secolului al XIX-lea – dar și ca erou național, prototip al conducătorului creştin aspru, care a ţinut piept unui Imperiu Otoman aflat la apogeul puterii sale, un inspirat apărător nu doar al țării sale, ci și al întregii Europe.
Cu cât devine mai clar conturat personajul istoric Vlad Țepeș, cu atât mai denaturată îi este imaginea, în dezbaterea contemporană actuală fiind subiectul a două perspective contrare ale aceleiași figuri mitologice: marele suveran versus tiranul absolut.
Ce l-a motivat pe Vlad al III-lea în acțiunile sale? De ce a fost descris ca un tiran teribil și un torționar, chiar în vremea sa? Cum a reușit cartea lui Stoker să transforme Transilvania într-un loc bântuit și pe Vlad într-un vampir? De ce, pentru români, Vlad Țepeș este un simbol al conducătorului absolut și drept? A transmis un mesaj peste secole, fiind, de fapt, un vizionar?
Eseul „Vlad al III-lea Dracula Țepeș” caută să răspundă unor astfel de întrebări adăugând, poate, încă o piesă în marele puzzle al imaginii voievodului valah Vlad Țepeș și al rolului jucat de țara sa în contextul european al Evului Mediu. Întregul context este abordat din perspectiva cunoașterii actuale și globale a unei lumi interdependente, autorii punând cap la cap detaliile complexe și vibrante ale perioadei de început a Renașterii europene, înțeleasă ca un complex de strategii culturale într-un mediu politic extrem de turbulent.
Plasându-l pe Vlad al III-lea Dracula (Țepeș) în momentul de început al Renașterii, în temporalitatea istorică a Europei occidentale, textul propune o viziune interesantă asupra vieții sale, fundamentată pe analiza unor documente și prezentarea unor artefacte mai puțin cunoscute de publicul larg (printre care se numără: șaua de ceremonie a lui Vlad, „banul cu cometă”, „ducatul cruciadei”, blazonul ramurii Drăculeștilor ‒ codice Bibliotheca Corviniana, documentul de atestare a Bucureștiului, pisania-document a bisericii ctitorite de Vlad la Târgșor).