Vorbeste tu! Daca mie imi vor inchide gura

Cine crede ca exista Un Adevar despre Revolutia din 1989 e vizitat de cea mai frumoasa asezare in Sfanta Naivitate, iar cine crede ca exista Adevaruri despre acel moment astral al Romaniei, e inca mai optimist. Suntem sortiti - poate blestemati - sa ducem sau sa readucem scantei, aschii din adevarurile de atunci, inca ascunse in cotloane. Asa cum e si aceasta carte povestita de unul dintre cei mai implicati participanti la Revolutie. Dumitru Nicodim-Romar isi face o datorie de constiinta in a publica marturia lui Dan Sobol, un nume ce, astazi, a intrat lin in mega-mormantul uitarii. Numai ca acel tanar de atunci, presedinte organizatoric la tineret in primele clipe ale Revolutiei, a fost o persoana care a ascultat cu cea mai fina ureche odiseea din balconul Operei in acele zile, mai ales, dupa victoria de o clipita asupra sistemului comunist, a descoperit ceva ce ne cutremura si astazi: ca executarea lui Ceausescu nu a pus capat unui sistem odios ce a supravietuit aparentei caderi a comunismului. Poate ca nimeni dintre noi, cei care ne-am ocupat de Revolutia de la Timisoara, nu mai credea ca, despre acele momente, s-ar mai putea afla ceva sau ca s-ar mai putea nuanta ceva important. Aceasta carte-marturie dovedeste ca lucrurile de atunci nu si-au gasit odihna in pacea tihnita a logicii. Ba mai mult, ca, prin viata lui Dan Sobol, realitatea din primii ani de post-comunism a dat piept cu o lume mult mai agresiva si cruda cu revolutionarii decat oricine ar fi putut crede. Spera. Sau visa. Iata de ce cred ca o asemenea carte ne pune in garda, ne face sa fim mai precauti cu istoria noastra de atunci si, mai ales, ne determina sa devenim mult mai sceptici in fata manipularilor care ne locuiesc gandurile mult prea firesc. - Marcel Tolcea