Zen in arta de a trage cu arcul

In ce consta fascinatia, ramasa aceeasi de decenii, a experientelor descrise aici, traite pe „Calea Arcului“ (in japoneza Kyudo)? Probabil in faptul ca arta de a trage cu arcul este legata mai mult - si in mai multe privinte - de altceva decat de simpla incercare de a nimeri la tinta. Atunci cand, dupa ani indelungati de eforturi pentru a atinge perfectiunea, arcasul da in sfarsit uitarii toate eforturile constiente, astfel ca lovitura de sageata, perfecta, sa poata porni in mod spontan, „ca zapada, care aluneca de pe o frunza de bambus“ - atunci inseamna ca a ajuns sa descopere secretul „artei fara arta“ de a trage cu arcul, al gandirii Zen, ba chiar al vietii insasi.

Pentru nenumarati exploratori porniti pe calea spirituala, lectura acestei carti a devenit o experienta decisiva. Ceea ce autorul a invatat de la maestrul sau japonez si ne transmite si noua aici nu se refera, in nici un caz, numai la tehnica manuirii sagetii si a arcului.

Este vorba, aici, despre esenta oricarei stapaniri, cu maiestrie, a unei tehnici - esenta oricarei creatii artistice, miezul oricarei practici de viata, sustinute de adevarata spiritualitate. Asta, deoarece acela care stapaneste secretul „artei fara arta“ a trasului cu arcul, descopera si taina artei de a trai.