Vreau să prind fluturi vii. Dar o să-i doară dacă-i strâng în palmă, mai bine nu. Dacă-i desenez, o să le fie mai bine. Îi colorez şi le dau drumul în luminiş. Îmi pun o dorinţă pentru mama şi tata, să fie senini şi să mă iubească, chiar dacă nu sunt tot timpul ascultătoare. Să nu uit să-l ud pe Dl. Trandafir, nu-l pot lăsa să se usuce. Să verific dacă vrăbiile au mâncat pâinea din căsuţe şi dacă cele moarte au înviat. Să cumpăr o panglică roşie pentru deochi, cum zicea Bulina, şi puţin lapte, ca să dorm şi să mă fac mare. Vreau vise multe cu flori.
Ania Vilal este un om care scrie şi citeşte constant. A publicat două volume de poezie: eu, mama tare și tu (Ed. Brumar, Timișoara, 2011), cu varianta în limba franceză Moi, la mère forte et toi (Edilivre Aparis, 2014), şi Inima dată la maximum (Ed. Tracus Arte, Bucureşti, 2013). A apărut în volumul Cartea copilăriilor, coordonat de Dan Lungu și Amelia Gheorghiță, Ed. Polirom, 2016, şi în diverse antologii, precum Cele mai frumoase poeme din 2011, coordonată de Radu Vancu și Claudiu Komartin, şi cea a Concursului Internaţional 10 mots de la Francophonie, Paris, Franţa, 2005. A publicat poezii, proză scurtă, haiku-uri și recenzii în diverse reviste şi bloguri. În rest, creşte cu visuri şi tăceri multe.