Dintâi îl zări în Piața Huet, apoi, „din greșeală”, se ciocni de el pe Liegenbrücke. Și uite-așa, domnișoara Ursula Müller îl fermecă pe cadetul Scarlat Zăhărescu. Dragoste la prima vedere.
În zilele ce urmară, viitorul ofițer voia să lepede Școala Militară doar ca să stea împreună. Doar ea știa cum l-a convins să continue studiile! Apoi, într-o seară, pe Podul Culcat, acesta îi jură că, pentru o noapte de amor, va fi al ei pe vecie, cu uniformă și pensie militară. Că o ia de nevastă după instrucția de trageri! Ea, cu gândul la statutul de soție de ofițer, îi zise să-i lase buletinul de înscriere, „zălog până la nuntă”. Înainte de noaptea de amor, i-l înmână: „Grijă mare, că altul n-am.”
Trecură săptămâni fără niciun răvaș de la iubit, dar Ursula era liniștită: avea actul. „Las’ că vine el!” Până într-o zi, când bătu la poartă o patrulă cu un sergent. Îl căutau pe Scarlat: făcea Școala Militară de rușine. Se formase coadă de domnișoare la cancelarie, toate fluturând acte. Cercetările stabiliră că actele erau false și că Scarlat nu era nici cadet, nici ofițer, ci maestru în falsuri și amoruri.