Darclee

La vremea lui, în anii ’60, filmul DARCLÉE s-a bucurat de un succes strălucit, nu numai la Bucureşti ci chiar în inima showbiz-ului american, în cinematografele de pe Broadway. Pelicula este dedicată uneia dintre cele mai mari soprane române, care a marcat lumea muzicală internaţională de la sfârşitul secolului 19, Hariclea Hartulari (1868-1939) o femeie cu un destin fascinant. Cu averea tocată de soţul său la cărţi, tânăra brăileancă, încearcă să se afirme în capitală, unde atrage atenția şi susţinerea compozitorului Gh. Ștefănescu și a cercurilor muzicale. Luptând cu greutăţile materiale, pleacă la Paris să-şi facă o carieră. Debutul parizian i se datorează marelui compozitor Ch. Gounod, care-i oferă rolul Margaretei în opera Faust şi-i sugerează numele de scenă Darclée. Devine mamă. Soţul primeşte o moştenire şi indiferent la ascensiunea Haricleei, o părăseşte întorcându-se în ţară. În scurt timp, soprana română cucereşte publicul şi devine preferata multor compozitori celebri ai timpului. Giacomo Puccini compune pentru vocea ei Tosca, Pietro Mascagni - Iris, iar Alfredo Catalani - La Wally. Hariclea Darclée s-a impus ca primadonna în marile teatre de operă de la Paris, Moscova și Sankt Petersburg, Nisa, Berlin, Florenţa, Milano, Roma, Buenos Aires, Lisabona, Barcelona, Madrid, Monte Carlo. Consacrarea i-a fost asigurată pe celebra scenă a Scalei din Milano în opera Le Cid de Massénet, aplaudată chiar de Giuseppe Verdi. Adulată de public, adorată de parteneri şi de muzicieni, de aristocrați şi capete încoronate, Darclée a avut o singură mare iubire, dar imposibilă, pentru baritonul Eugenio Giraldoni. Filmul se încheie cu o scenă emoţionantă, încoronarea visului de-o viaţă al Haricleei: înfiinţarea Teatrului liric Naţional Român.