Antologia bilingvă (română-engleză) 10.000 de semne / 10,000 characters reunește texte de Diana Adamek, Gabriela Adameșteanu, Ștefan Agopian, T.O.Bobe, Nicolae Breban, Augustin Buzura, Mircea Cărtărescu, Ruxandra Cesereanu, Radu Cosașu, Caius Dobrescu, Filip Florian, Radu Pavel Gheo, Ioan Groșan, Florin Lăzărescu, O. Nimigean, Răzvan Petrescu, Simona Popescu, Cristian Teodorescu, Lucian Dan Teodorovici și Ion Vianu. Coordonator: Simona Sora.
„Anul trecut, în 2015, când a apărut în românește antologia O mie de păduri într-o ghindă, editată de Valerie Miles, în care mari scriitori de limbă spaniolă își aleg paginile preferate din propria operă, am mărturisit, chiar de la lansarea de la Bookfest 2015, intenția de a face o asemenea antologie bilingvă, pentru editori și agenți literari străini în primul rând, dar și pentru cititori normali, de la noi și din alte părți, acele părți în care se mai citește și în care curiozitatea și gustul pentru alte spații literare nu au devenit desuete. Ideea fusese împrumutată și de editoarea americană care trăiește de o viață la Barcelona de la Whit Burnett, a cărui antologie (publicată de Dial Press în 1942) se intitula This is My Best. Over 150 self-chosen and complete masterpieces, and the reasons for their selection. O carte care, se pare, a influențat istoria literară și în care antologatorul le ceruse scriitorilor celor mai prestigioși din vremea sa să-și aleagă «cel mai însemnat moment creativ».
În general, în ultimele decenii, în editarea de antologii s-a practicat o metodă mai deschisă și care a adus cumva în discuție autoaprecierea, luciditatea autorilor când e vorba despre propria valoare, propria poetică, paginile reprezentativă pentru creația proprie. Una dintre metodele de antologare mai ferite de capcanele selecției (deopotrivă a autorilor, cât și a textelor) este tocmai selectarea unor pagini considerate de autorul însuși reprezentative pentru întreaga sa creație. În selecția autorilor am optat pentru nume în afara oricăror discuții, personaje canonice ale vieții literare românești din toate generațiile. Numărul lor, fatalmente limitat de spațiul dedicat unei antologii bilingve, lasă, fără îndoială, ușa deschisă pentru o continuare, în anii viitori. În care Institutul Cultural Român și Ministerul Culturii ar putea să continue proiectul început acum tot împreună. Iar cele 10.000 de semne, în care trebuia să se încadreze fiecare dintre texte, au rămas de cele mai multe ori un imperativ ipotetic. Am menținut totuși acest titlu și pentru a arăta cât de mult se pot îndepărta scriitorii de orice imperativ categoric.
Mi s-au părut interesante și microinterviurile adăugate de Valerie Miles fragmentelor alese cu mare dificultate de aproape toți autorii invitați. De aceea i-am întrebat și eu pe cei 20 de scriitori români invitați să facă acest gest de autodisecție/autoreflecție: De ce ați ales acest fragment? Care sunt scriitorii cei mai importanți pentru formarea dumneavoastră? Cum percepeți literatura care se scrie azi în România? Rezultatul rămâne să-l judece tot cititorul. Ele sunt însă interesante atât generațional, cât și strict personal, dar mai ales ca viață trăită intens, în compostul viu al literaturii." - Simona Sora