10 ani cu mitropolitul meu, Bartolomeu Anania (1998-2008)

„Mă bucur să văd cum, la un secol de la nașterea și la un deceniu de la plecarea fizică dintre noi, dorul de mitropolitul Bartolomeu este «stins» printr-o serie de evocări. Cea de faţă, a părintelui episcop Macarie, este un exemplu memorial dintre cele mai reușite: firele amintirilor nu se încâlcesc într-un ghem fără noimă, ci se împletesc, ţesând, la un loc, un brocart pe măsura nobleţei celui amintit. De la tânărul seminarist, apoi student teolog, la monahul și arhiereul de azi, râul memoriei curge, se intersectează cu tot felul de afluenţi, face scurte pauze, repornește și se varsă în delta amintirii de obște. Paginile de faţă confirmă și reconfirmă momente importante nu doar din viaţa mitropolitului Bartolomeu, cât mai cu seamă din cea a Bisericii lui Hristos pe care a avut privilegiul și inspiraţia să o slujească. Îi mulţumesc fratelui meu în Duh, părintelui episcop Macarie, că a menţinut cu delicateţe și fidelitate candela memoriei mereu aprinsă, că nu a uitat și nici nu va uita cum, unde și prin cine a deschis ochii în lumina slujirii.” (Radu Preda)