Am scris această carte în parte pentru a-mi împărtăși constatările cu privire la o seamă de lucruri interesante pe care le-am analizat. Am însă două rațiuni mult mai importante care stau la baza acestei cărți.
Din perspectiva celei dintâi rațiuni, această carte este ca o lupă oferită oamenilor pentru a-și analiza propria existență. A face predicții poate fi un instrument foarte puternic; predictibilitatea însă este un foarte puternic atribut – de aici subtitlul cărții. A stăpâni și a folosi arta predicției, ca și a fi o persoană previzibilă nu sunt țeluri deloc ușoare. În capitolele ce urmează voi prezenta câteva dintre ideile pe care le am cu privire la felul în care ele pot deveni însă posibile.
A doua rațiune este, pentru a fi foarte sincer, aceea de a trage un semnal de alarmă. Constat că există o serie de curente în societatea noastră și mai ales în mediul afacerilor care mă îngrijorează profund. Pe măsură ce ele iau amploare, îngrijorarea mea crește. Modul în care acționează în prezent multe dintre organizațiile create tocmai cu scopul de a ne ajuta să ne realizam dorințele legate de viitor duce, dimpotrivă, la subminarea acestui scop de o importanță critică. Ele subminează sensurile și valorile ce se constituie ca temelie indispensabilă a predictibilității. Când directorii găsesc scuze pentru concedierea nefondată a unor angajați capabili și loiali ai companiei, în numele unei reorganizări pe termen scurt a acesteia, mă fac mic, nu numai din cauza caracterului inuman al gestului, dar și din cauza mărginirii și obtuzității lui. Iar când oamenii spun că interesul personal (a se citi „lăcomia personală“) este cea mai bună regulă în luarea deciziilor, mă fac mic din nou – și nu atât din cauza imoralității unei astfel de concepții, cât mai ales din cauza a ceea ce ea denotă cu privire la capacitatea noastră de a acționa în comun pentru atingerea unor scopuri vitale.