Abisurile gandirii si simtirii umane. Studii teologice

Publicate în 1957, în Germania, la Editura Svečanik, „Abisurile gândirii şi simţirii umane au fost scrise în perioada interbelică, doar în câteva zile şi nopţi, fiind gata de tipar înainte de cel de-al II-lea Război Mondial. Cu toate acestea, au zăcut de atunci într-o sin­gurătate dragă lor, spre a-şi visa nefiinţa, până când, sub mângâierea suflării Celui Înviat, s-au trezit iarăşi la viaţă într-o oarecare zi de dragul Celui care Este”.
„Creştinii sunt creştini pentru că ei caută în peri­sa­bil veşnicia, în vizibil – invizibilul, în omenesc – dum­ne­zeiescul. Ca «pelerini» ai nemuririi, călătoresc prin ceea ce e supus timpului spre eternitate, prin ceea ce e uman spre divino-umanitate. Caută neîncetat aurul dumnezeiesc în noroiul omenesc, şi-l află. Pentru ei, lucrurile sunt diafane, prin vizibil percep invizibilul, prin vremelnic sesizează nepieritorul. În tot ce este vizibil caută şi află acea esenţă invizibilă, acel nucleu invizibil care leagă printr-un nerv tainic văzutul de Nevăzut.”
Sfântul Iustin Popovici

„Abisurile gândirii şi simţirii umane reprezintă ar­gu­mentul de neclintit al unirii acestei treimi care îi aduce împreună pe filosof, teolog şi poet în sufletul vulcanic şi de Dumnezeu înnobilat, dar şi în inima pătimitoare pentru Hristos de care a dat dovadă părintele Iustin.”
Amfilohie, Arhiepiscop de Cetinije şi Mitropolit de Muntenegru