În Noul Testament, Isus și Sf. Pavel ne-au învățat să ne rugăm pururea. Mântuitorul a pregătit rugându-se fiecare eveniment al vieții sale și își petrecea adesea nopțile în rugăciune. Acum, fiecare om trebuie să își descopere stilul de rugăciune ce i se potrivește: unii au nevoie de liniște și de locuri retrase, pe alții nu-i deranjează rumoarea și prezența altor oameni. Acatistierul de față se vrea a fi doar o propunere-compendiu.
Novenele și litaniile sunt modalități prin care Biserica Romano-Catolică cinstește unele evenimente ori sfinți, fiind specifice acesteia. „Compendiul” de rugăciuni pe care îl țineți în mână pleacă de la dorința de a oferi credincioșilor greco-catolici o alternativă la aceste tipuri de rugăciuni, una mai conformă specificului Bisericii noastre Greco-Catolice. Principala diferență dintre un Acatist și o litanie este că primul e mult mai complex. La unele texte nou alcătuite, am înglobat și litanii (între invocațiile necesare), dar un Acatist este remarcabil mai amplu: pe lângă invocații (asemenea celor litanice), acesta parcurge evenimentul celebrat/viața sfântului respectiv citind totul într-o optică spirituală. Litania este simplă; Acatistul cuprinde mult mai multe elemente profunde.
Mi-a fost ridicată și obiecția: „Ce rost mai au alte Acatiste pe lângă cel marian, tradițional, care este de o frumusețe de neegalat?” „Da, răspund eu, primul Acatist, cel din sec. al V-lea, este neasemuit. Însă e important ca oamenii să se roage, să trăiască în compania Divinului, să se bucure de tovărășia sfinților, să aibă acces la cât mai multe materiale pentru a-i întâlni chiar dacă în forme încă perfectibile”. Ca preot, trăiesc imboldul de a furniza aceste rugăciuni asemenea unei datorii pastorale și spirituale.
Întrucât nu a ajuns încă la Sinodul Episcopilor Bisericii Române Unite, acest Acatistier nu este oficial și definitiv, ci are doar un caracter provizoriu și de „instrument de lucru”. Din acest motiv este doar o propunere...
-Pr. dr. Cristian-Florin Sabău (coord.)