Rezervele criticilor contemporani fata de capacitatea de inventie epica a prozatorului Mihail Sebastian trebuie sa fi fost motivatia generatoare a unui roman fictional. Dupa ''De doua mii de ani'', naratiunea lui Sebastian se detaseaza de autobiografic, cel putin la nivelul evolutiei individului. Ramane insa un fapt incontestabil reluarea temei din ''Orasul cu salcami'' : tema cuplului care trece prin diferite etape de evolutie, de la formare pana la despartire. Sensibilitatea lui Sebastian la acest tip de psihologie este reperabila si in actele sale critice, precum cronica de intampinare a "romanului de dragoste" Maitrey, un caz intre multe altele, precum : Daphiins si Cloe si Paul si Virginia.
Accidentul pare aastfel o aparitie natural-tematica... Tot un roman sentimental, asa cum erau privite fictiunile moderne cu personaje ce traiesc experienta dragostei fara inhibitii de atasare la categoriile populare (usoare). Eroii lui Sebastian cauta vindecarea in evaziune din modern, iar partia de schi, concertele, expozitiile plastice sunt toate refugii, compensari pentru "dificultatile" de adaptare.
Lucian Pricop