... figura umană reprezentată are părul pieptănat cu cărare pe mijloc, laţii rotundă şi ochii mari. Figura este încadrată de un chenar obţinui prin linii incizate. Spaţiul dintre chenar şi masca umană este decorat cu şiruri paralele de puncte incizate, cu linii oblice şi cu o frunză de acant (simbol clar al Pomului Vieţii, din Vechea Biserică Valahth Egipteană).
Prin această imagine în care chipul uman este încadrat Pomului Vieţii, se face trimitere la Pilonul Get (Djed), la Troiţa creştină, prin care este reprezentat „Cel sacrificat” (cel care îşi asumă; Osiris-ul, Iisus-ul) pentru susţinerea ordinii cosmice, a armoniei şi a echilibrului, pentru binele comun al umanităţii (neamului, ţării, etc.). El este Coloana Vertebrală a societăţii, El este „Alesul”, cel ce „îmbracă cămaşa morţii”, cel ce acceptă sacrificiul în numele celorlalţi. El este „IO”, El este „Cel ce dă voie” (Voie-vo-da), el reprezintă Legea şi Dreptatea, El uneşte Cerul cu Pământul.
Istoricul şi cercetătorul Mihai Graniatopol susţine că pe aceste fibule apare chipul zeiţei Bendis (vezi Foto 69, Foto 70 şi Foto 71), cel ce ne este cunoscut şi din descrierea tezaurului getic de la Galice (Bulgaria), fibula din Transilvania aflată la Muzeul Naţional din Budapesta, tezaurul de la Bălăneşti (descoperit în 1964; în prezent se găseşte la Muzeul din Piteşti), teaca de pumnal de la Popeşti pe care apare coafura cu bucle pe frunte de pe monedele de tip Bendis sau de pe fragmentul ceramic de la Popeşti, toate acestea fiind documente incontestabile, referitoare la iconografii ale acestei zeităţi dacice.
Pe falerele de ia Herăstrău, dar şi cel mai bine pe fibulele de la Coada Malului se remarcă componentele fizionomice specifice sexului: îngustimea fină a gurii la bază, bogăţia capilară aranjată în două coade groase care pornesc în lături, obrajii şi ochii caracteristic feminini. In jurul acestor chipuri se află incizat un decor liniar în formă de ramură de brad (este încadrată de „Pomului Vieţii”; este „inclusă” în verticalitatea lui)...