Afara Nu E Nici Un Anotimp

Citesc si recitesc... Nici urma de sfortare in tablourile halucinante din galeria acestui spion al realitatilor noastre amare. Ochi deschis, ureche atenta si minte lucida in fata unor realitati decojite de aparente. Si o imensa iubire fata de tot. Ba nu iubire, compasiune, e mult mai corect... Exces de comparatii, tradand un chin nemaivazut al imaginii. Orfeu in Infern, iubind-o nestramutat pe Euridice. Atat de multa iubire incat, de data asta, o va salva pentru noi toti. Si totusi, e tragic, pentru ca totul trebuie dus la capat – nu te poti extrage si nu poti evada. Totul trebuie rabdat. O, Eli, Eli, lama sabahtani! Gata, totul s-a sfarsit, nu mai exista farama de speranta cum ca ar fi vorba de o intamplare. Lectura s-a terminat si, de la primele randuri pana la ultimele, gheara de leu sfasie. (Florin Zamfirescu)