Vezi mai multeCopii care descoperă cum „merge“ lumea, adolescenți care experimentează primele pulsiuni sexuale, tineri ori maturi surprinși în momente-cheie ale vieților lor și vârstnici care te primesc în intimitate. Stranietăți, farse, despărțiri, deziluzii, cumpene, stereotipii, neputințe, pseudo-reușite, rutine, tristeți, regrete, bravuri, violențe și mici aventuri. Povești care se leagă, care pun punctul pe i, care te țin constant într-un balans fin între râs și plâns, între tine și ceilalți.
„Bogdan Munteanu are o foarte bună ureche muzicală, ce înregistrează oralitatea cu specific dialectal și argotic, ochi cinematografic pentru naturalețea comportamentului și umor pe muchia dintre comedie și dramă. Ceea ce admir mai mult la acest prozator e că dezinvoltura, impresia de ușurință și plăcere cu care scrie camuflează o tehnică de virtuoz, îndelung exersată spre a provoca empatie. Nu e deloc ușor să dozezi perfect monologul, dialogul și stilul indirect liber, să găsești tăietura cea mai bună a finalurilor, să dai pe spațiu mic suflet unor personaje pe care cititorul să le vadă, să le audă, să le înțeleagă. Și mai e ceva specific lui Bogdan Munteanu: lumea prozelor lui e îmbrățișată cu o privire îmblânzită de tandrețe bărbătească (sau, mai curând, băiețească), niciodată sarcastică. De aceea volumul Ai uitat să râzi e atât de emoționant.“
Adriana Bittel
„În povestirile lui Bogdan Munteanu, punctele de cotitură sunt atât de surprinzătoare, încât râsul cel mai limpede se preschimbă fulgerător în cea mai zdravănă apăsare. Ca în filmele cu Charlie Chaplin.“
Dana Jenaru
„Ai uitat să râzi e volumul unui autor pentru care literatura încă are legătură cu rădăcinile ei: ea e, trebuie să fie poveste, epos, spusă cu pasiune, ca în vremurile de demult, când publicul nu erau cititorii, ci ascultătorii.“
Luminița Corneanu
„Pentru așa o bijuterie de carte, nu cred că e nevoie de un subtitlu, dar dacă totuși ar fi nevoie, cred că i s-ar potrivi cel mai bine formularea «povestiri cu sufletul pe masă». Altfel, mă bucur din adâncul inimii că pe copertă e numele lui Bogdan Munteanu. Un nume pe care, ușor, ușor, o să-l învățăm cu toții și o să-l ținem minte.“
Filip Florian
„Aparent, aveți în mâini o reeditare. Dar cine l-a citit pe Bogdan Munteanu știe deja că nimic nu e așa cum pare la prima vedere nici în textele sale, nici în «produsele» finale. Așa că, dacă ridicăm cortina și scotocim în acest Ai uitat să râzi, vom găsi mai întâi «5 proze noi și o fază», o povestire în minus, o reorganizare a conținutului și, nu în ultimul rând, o suită de schimbări consistente în textele așa-zise vechi. Ceea ce m-ar îndreptăți să afirm că este un volum (aproape) nou. În orice caz, proaspăt. Și, cel mai important, poate, unitar, fără nicio discrepanță stilistică sau tematică.
Veți regăsi aici, așadar, un Bogdan Munteanu care are aceeași poftă originară de a povesti, care așază cuvintele, vocile și emoțiile cu o precizie incredibilă, care creează scurtmetraje literare percutante și autentice, după croiala realității imediate, cu o limpezime, o empatie și un tonus de invidiat.“
Eli Bădică
coordonatoarea colecției n’autor