Vezi mai multeE deja o cale bună, marcată de câteva volume, de când Markó Béla decantează simplitatea ca pe un rafinament final al poeziei, dezicându- se de toate ispitele de protagonism expresiv ori atitudinal și asumându-și concretețea cea mai imediată și cea mai umilă.
Nimic din partiturile de emfază ale poeziei, fie ele procedurale, imaginative sau reflexive, nu mai umbrește transparența deplină a unei poezii a concretului palpabil și cotidian. Deși sigură pe ea, poezia nu mai profesează nicio aroganță, trăind din seninătatea melancolică și nostalgică a unui înțelept care vede viața estompându-se și absența ocupând toate locurile.
Cu toate că „absența sunt eu“, Béla scrie o poezie a prezenței, desfășurată într-un colocviu cu sine în care poetul discerne, cu migală chiar, „câte semnificații poate avea o întâmplare“. Și toate întâmplările devin parabole, evidențiind un fond simbolic al realului și o portanță morală fără moralism. (Al. Cistelecan)
Markó Béla (n. 8 septembrie 1951, Târgu Secuiesc) a absolvit Facultatea de Filologie a Universității Babeș-Bolyai, secția maghiară-franceză, în 1974. A fost profesor la Școala generală din Sântana de Mureș, iar din 1976 a devenit redactor la revista literară Igaz Szó din Târgu Mureș. Din decembrie 1989 până în 2005 a fost redactor-șef al acestei reviste, care și-a schimbat denumirea în Látó.
În perioada 1990–2016 a fost senator în Parlamentul României, între 1993 și 2011 a fost președintele Uniunii Democrate Maghiare din România, iar între 2004 și 2007, respectiv 2009 și 2012, a deținut funcția de vicepremier în Guvernul României. În prezent este președintele Filialei Târgu Mureș a Uniunii Scriitorilor din România. Trăiește la Târgu Mureș.