Roman distins cu premiul Goncourt, 2007
Gilles Leroy spune foarte clar ca trebuie sa citim Alabama Song ca pe un roman, deoarece nu este o biografie a Zeldei Fitzgerald ca personaj istoric.
Si totusi... si totusi, e greu sa citesti cartea fara sa crezi ca e vorba de o autobiografie a Zeldei! Aceasta frumusete a Sudului, jumatate înger, jumatate demon, foloseste cuvinte poetice sau vulgare care frapeaza prin frumusete, impertinenta sau provocare.
Gilles Leroy dispare în spatele acestor fraze feminine sensibile, dar si înversunate si psihiatrice! Nebunia eroinei se strecoara în paginile romanului ca în viata: întâi încetisor, apoi mai temeinic, din ce în ce mai frecvent. Frazele devin impregnate de acest spirit brutalizat, persecutat si neînteles, despre care se spunea ca e alienat. Dar cuvintele sunt profunde si forta de caracter a Zeldei iesita din comun. Glorie si decadenta, dragoste si deziluzie, lumina si nebunie. La umbra marelui scriitor Scott Fitzgerald, tânara burgheza libertina se ofileste de-a lungul anilor.
Fastul dureaza doar un timp si viata ei continua în culise. Lipsa de întelegere fata de eroina, iubirea, denigrarea te emotioneaza. Iar scriitura virulenta, cu nuante de poezie, îsi gaseste usor drumul spre sufletul nostru. Gilles Leroy ne dezvaluie doua personalitati exceptionale: Scott si Zelda Fitzgerald, unul dintre cuplurile cele mai invidiate si cele mai tragice din anii '20.
Un cuplu care s-a iubit si s-a autodistrus. Între realitate si fictiune, Alabama song, un roman de o mare sensibilitate, invita cititorul în miezul unei epoci fabuloase, dezvaluindu-i cum se pot îmbina, într-un destin „extra-ordinar“, pasiunea si nebunia.

