Alexandru Cel Mic Si Nepotul Marelui Rabin

Alecu Ivan Ghilia îşi propune,intenţie rară dacă nu unică în cultura română, să dureze punţi de legătură cât mai trainice între două populaţii, două religii, două culturi, în decursul timpului aflate nu o dată în relaţii voit sau involuntar antagonice. (...) Punctul de vedere din care e susţinută această interferenţă, acest impact, e cel creştin ortodox, propriu romancierului. (Ion Ianoşi) Alexandru cel Mic şi nepotul Marelui Rabin este un roman centrat pe tema relaţiei tată-fiu. Alexandru cel Mic este fiul; nepotul Marelui Rabin este tatăl.Rod al unei iubiri adolescentine, fiul abandonat nu îşi va cunoaşte tatăl decât spre finalul romanului. Iată aici premisele unei melodrame ca şi inevitabile! Numai că, cu instinctul şi inteligenţa sa de mare prozator, Alecu Ivan Ghilia conferă subiectului alura unei puternice drame cu reverberaţii nu doar etice, ci şi de ordin social, istoric, estetic şi chiar cosmic.Odată asumată, tema va fi supusă unui tratament fabulos, termenii ecuaţiei fiind, rând pe rând, maestrul şi ucenicul, creatorul şi creaţiile sale, dar mai ales Creatorul şi Creaţia Sa salvată prin jertfa fiului. (...) în acest fel, Alexandru cel Mic şi nepotul Marelui Rabin devine un extraordinar roman creştin. (Mircea Petean)