Vezi mai multe„aripi de molie
în singurătatea grădinii
greierii par scrîșnetele nopții
copilul se uită la luna perfidă
stelele se ciobesc de scînduri
molia se-nvîrte bezmetic
în jurul becului avid
musculițele mor în cor livid
un păianjen negru scutură praf
o molie gîfîie-n lumină
copilul simte în coapse durerea
se așază smerit
cu pleoape de-oedip
în sînul prafului ebonit
lîngă liniștea de piatră
zbaterea se așterne secată
îi culege după un timp
aripile arse de milă"