Amintiri despre Mitropolitul Bartolomeu Anania

O carte scrisa cu "un sentiment de mare sfiala"... dar si cu unul de datorie de: MIHAELA ION.

Contine si predici si poezii inedite ale Mitropolitului Bartolomeu Anania.

Mitropolitul Bartolomeu era o personalitate atat de completa si de complexa, încat te facea ori sa-l iubesti si sa-i recunosti valoarea, ori sa te temi si sa fugi, încercand doar sa arunci cu piatra ca sa-l atingi într-un fel. Era si puternic, si sensibil, si aspru, si bland, si foarte sobru, dar avea si simtul umorului.

Înfatisarea dura a Înaltpreasfintitului ascundea un suflet bun si nobil. Un suflet care cunoscuse suferinta în cele mai crude chipuri. De-a lungul timpului, am observat ca un om care a suferit prea mult devine omul extremelor: ori prea bun, întelegator si iertator, ori prea rau, razbunator si neiertator. Cunoscand suferinta, Mitropolitul Bartolomeu a ales extrema bunatatii. Si asta pentru ca l-a simtit pe Dumnezeu, l-a iubit pe Dumnezeu, l-a vazut pe Dumnezeu în chipul semenilor sai.

Ceasurile noastre de voroava mi-au ramas adanc încrustate în suflet. Cand cineva întalneste un astfel de om, nici timpul, nici departarea, nici macar moartea nu-i pot sterge amintirea. Astfel de amintiri îsi au radacina în vesnicie, si vesnicia nu dispare.

Cuprinsul lucrarii:

Teama de a-l cunoaşte;

Un alt Bartolomeu;

Ziua incredibilă;

Alte obstacole în drumul către Mitropolitul Bartolomeu;

Cu durere în suflet, dar cu zâmbetul pe buze;

Cuvinte de laudă pentru femei;

Neiertător cu păcatele grele;

Amintiri din închisoare;4

Ceasuri de voroavă;

Întotdeauna ferm, întotdeauna demn;

Din tainele scrisului;

Alegerea de patriarh;

Un adevărat călugăr;

Ultimul telefon;

„Mitropolitul Bartolomeu ne-a părăsit“;

Ultima noapte;

Povestea unei lucrări tainice (poezii nepublicate);7

Predici;