Vezi mai multe„Pendulând între simboluri ale celestului și ale teluricului, reunite prin infinitele forme ale iubirii, într-o călătorie cu numeroase meandre, spre nord, aparent reper spațial, în esență, simbol al interiorității, al cerebralității, Eduard Dorneanu consemnează cuminte, disciplinat, ca într-un jurnal intim, vizitele succesive în templul iubirii carnale, în catedrala trecutului, dominată de icoana mamei și de pravilele nescrise ale existenței bucolice, în fiordurile prieteniei nestinse nici de nemiloasa moarte prematură sau în găvanele fenomenologiei. Amprentele iubirii este o carte a ecourilor, a retrospectivelor conturate în tonuri grave, a tatuajelor invizibile care-l definesc pe scriitor, care-l conturează: o carte a postludiilor existenței.”, Prefață, Carmen Ardelean
„în zilele de iarnă
însingurarea este o armură care mă ajută
să devin invincibil
florile de gheață lipite de sticla geamurilor
sunt gata să înflorească
și apoi
se vor ascunde în valiza uitată a lui stauffenberg
doar eu va trebuie să dezleg
zilele de sânge și să le ocrotesc
de tăișul indicatorilor falși
fără a fi dezarmat de neliniștea strategilor alienați
și de colindele pentru care
plătim în neologisme și vin oțetit
copiii și spaimele altora [...]”