Dintre abordările psihoterapeutice, analiza tranzacţională se distinge prin profunzimea teoriei şi gama variată a aplicaţiilor sale, putând fi folosită în tratamentul tuturor tipurilor de tulburări psihice, începând cu problemele de zi cu zi şi până la psihozele grave, în terapia individuală, de grup, a cuplului sau a familiei şi fiind aplicată cu succes şi în domeniul organizaţional, educaţional şi în consiliere. Sistemul său teoretic cuprinde o teorie a personalităţii bazată pe modelul stărilor eului, o teorie a comunicării care include analiza tranzacţiilor, o teorie a dezvoltării copilului bazată pe conceptul de scenariu de viaţă şi o psihopatologie. Analiza tranzacţională în psihoterapie este prima carte a lui Berne în care apar principiile şi conceptele de bază ale noii metode, rădăcinile psihanalitice ale analizei tranzacţionale şi referiri la viitoare dezvoltări teoretice şi practice: studiul jocurilor psihologice. Pe lângă expunerea teoretică a gândirii sale, Berne ilustrează cum acţionează practic analiza tranzacţională oferind numeroase exemplificări, desene, scheme, diagrame şi studii de caz. Este o lucrare clasică în domeniul psihoterapiei, utilă şi accesibilă atât psihoterapeuţilor, cât şi tuturor celor interesaţi de analiza tranzacţională.
Eric Berne (1910–1970), celebru psihiatru şi psihoterapeut, este întemeietorul „analizei tranzacţionale". La începutul carierei, Berne s-a pregătit pentru a deveni psihanalist, parcurgând două tranşe de analiză personală cu Paul Federn şi Eric Erikson. După 1956 abandonează ortodoxia psihanalitică şi creează o nouă orientare psihoterapeutică — „analiza tranzacţională".