Noul volum de versuri al excelentului poet, critic literar și esist gorjean Lazăr Popescu propune o viziune meditativă asupra existenței, alimentată de lecturile sale filosofico-religioase de inspirație orientală – budism, taoism –, ca și de incursiunile sale prin poezia română și universală, care i-au marcat în chip fecund propria sa evoluție spirituală. (Mircea Petean)
Lumea-mi piere deodată
Nu mai am mamă, nici tată…
Din stinsa copilărie
Doar frânturi mai vor să vie!

