Radu Albala (1924-1994) a fost traducător, critic, istoric literar și prozator. Licențiat în Drept și Litere, a profesat mai întâi ca avocat, iar în 1948, la schimbarea regimului, a fost eliminat din barou, devenind funcționar la Biblioteca Academiei, apoi redactor.
S-a afirmat ca istoric literar cu volumul Antim Ivireanul și vremea lui (1962), care evocă anii de la sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea. Documentarea minuțioasă din textele cronicarilor, precum și din alte izvoare atestate este învăluită într-o undă de evocare și ficțiune, Albala reconstituind într-un stil personal, viu o epocă scurtă, dar semnificativă pentru trecutul zbuciumat al patriei noastre.
Antim Ivireanul apare ca o personalitate puternică și plină de dramatism, autorul consacrându-l drept unul dintre vrednicii înaintaşi ai culturii româneşti. Felul în care a ştiut să vadă suferinţele poporului român și să înţeleagă aspiraţiile înaintate ale timpului său, precum și dârzenia cu care aprigul mitropolit a cutezat să dea în vileag corupţia clasei stăpânitoare şi vicisitudinile jugului otoman se înscriu în viziunea clară a omului de stat într-un moment de răscruce al istoriei Europei.