Apocalipsa

„Profeție. Alegorie. Satiră. Realism. Fantezie. Apocalipsă. Un roman total!“

The New York Times Book Review

Una dintre cele mai înspăimântătoare și verosimile apocalipse scrise vreodată: un virus distruge lumea și o aruncă într-o bătălie între bine și rău, pe viață și pe moarte.

Un angajat evadează dintr-un laborator, neștiind că e purtătorul unei arme letale: o mutație de supergripă care va omorî 99% din toată populația lumii în doar câteva săptămâni.

Cei care supraviețuiesc sunt terifiați, dezorientați și au nevoie disperată de un lider. Vor avea de ales între o bătrână de 108 ani, care pledează pentru o comunitate pașnică, și Randall Flagg, omul în negru, care încurajează haosul și violența.

Alegerea unuia sau a altuia va decide soarta întregii umanități.

„Mi-am dorit să scriu o fantezie epică asemenea celei create de J.R.R. Tolkien în Stăpânul inelelor, dar în manieră americană. Așa a luat naștere Apocalipsa.“
Stephen King

„– Simptomele sunt banale, spuse doctorul, începând să le enumere pe degetele făcute evantai. Frisoane. Febră. Dureri de cap. Slăbiciune și oboseală generalizată. Lipsa poftei de mâncare. Durere la urinare. Umflarea progresivă a glandelor. Umflarea ganglionilor de la subraț și din zona inghinală. Insuficiență și apoi blocaj respirator.

Toate astea sunt simptome de răceală banală, de gripă sau de pneumonie. Pe care știm cum să le tratăm. Dacă pacientul nu-i nici prea tânăr și nici prea bătrân, dacă nu-i deja slăbit din cauza unei alte afecțiuni, atunci antibioticele le fac de petrecanie. Însă par a fi neputincioase în cazul acestei boli. Ea își face apariția mai lent sau foarte repede, dar tot apare. Și nu cedează la niciun medicament. Se agravează, apoi dă semne că ar scădea în intensitate, apoi iarăși se agravează; pacientul se simte din ce în ce mai slăbit; glandele se inflamează tot mai mult; după care survine decesul. Undeva, cineva a dat-o în bară. Și acum încearcă să-și ascundă greșeala.“