Aparut la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX, curentul Art Nouveau se afla la originea unei miscari artistice si culturale care cucereste intreaga Europa si Statele Unite ale Americii, primind diferite nume: Sezeossion stil in Austria, Jugend still in Germania, Modern Style in Marea Britanie, Art Nouveau in Belgia si Franta, Nieuwe Kunst in Olanda si Modernismo in Spania, stilul Liberty sau Stile floareale in Italia.
Aceasta vasta miscare internationala contribuie la innoirea tuturor domeniilor artei, de la pictura la afisul publicitar, dar isi gaseste expresiile cele mai desavarsite in domeniul arhitecturii, al artelor aplicate si al decoratiunilor interioare. Ca reactie la academism, eclectism si la saracia productiei industriale, maestrii Art Nouveau – Van de Velde, Tiffany, Klimt, Horta, Beardsley, Guimard, Mackintosh – redescopera legatura dintre arta si natura si se inspiradin formele sinuoase, elegante si dinamice ale lumii vegetale. In acelasi timp, acest stil defineste un nou raport intre arta si industrie, prin intermediul creatiilor cand simplificate, cand complexe, care utilizeaza materialele moderne precum fierul, sticla si betonul, si constituie un intreg organic, integrand structura, decoratiunea si mobilierul. In acest climat de inovatie, miscarea Art Nouveau isi impune si difuzeaza stilul prin intermediul revistelor, expozitiilor, conferintelor si atelierelor artizanale ca cele de la Dresda, Munchen si Viena, care pun bazele designului modern.