Catalogul prezintă în mod detaliat obiectele cu caracter liturgic – icoane, argintărie, veșminte, mobilier religios - care au făcut parte din patrimoniul bisericii fostei mănăstirii Cotroceni până la cutremurul din 1977. Evacuat în custodie la Muzeul Național de Artă, acest patrimoniu a revenit în spațiile Cotrocenilor mai târziu, pentru a fi prezentat în expoziția permanentă dedicată mănăstirii Cotroceni, la aniversarea a 400 de ani de la prima atestare documentară a satului Cotroceni (1614).
Studiul introductiv sintetizează istoria mănăstirii Cotroceni, ctitorie și necropolă a domnului Țării Românești, Șerban Cantacuzino (1678-1688) și a patrimoniului său. Nu doar că a devenit cea mai bogată dintre mănăstirile din Țara Românească închinate Sfintelor Locurile, ci a deținut și un deosebit patrimoniu liturgic. În 1864, ca o consecință a legii secularizării averilor mănăstirești, cele mai valoroase vase și veșminte liturgice au fost transferate în patrimoniul Muzeului de Antichități, azi aflându-se expuse la Muzeul Național de Artă al României. În patrimoniul bisericii Cotroceni au rămas deosebite cărți, icoane, argintărie și veșminte preoțești, utilizate în cult atâta timp cât a funcționat ca lăcaș de cult și care acum sunt prezentate în cadrul Muzeului Național Cotroceni.