După ce parcurgi acest material educaţional vei trata asertivitatea într-o manieră practică şi destul de subtilă, nu ca pe o definiţie de dicţionar.
Pe ce definiţie a asertivităţii ne vom baza?
În esenţă, este o combinaţie reuşită de fermitate şi bun simţ; este, de asemenea, capacitatea de a exprima ceea ce suntem, ce dorim şi ce cerem într-o anumită situaţie, dar fără a leza pe cei din jur.
Ei bine… aceste limite ale bunului simţ fac obiectul materialului de faţă.
Vei găsi în el Spectrul comunicării, un model practic de înţelegere a asertivităţii în partea 1, dar şi un set de tehnici prin care poţi să oferi şi să primești feedback în mod asertiv (în partea a doua).
Mai exact, vei găsi aici 5,5 metode prin care poţi să spui ce ai de spus, poţi să dai feedback în mod eficient fără să răneşti și poţi să „scoţi’’ elefantul din sufragerie - adică acel lucru deranjant despre care nimeni nu vorbește, dar toată lumea îl consideră neplăcut.
Asertivitatea nu este un lucru ci un proces. Nu este atât un obiect de studiu cât mai curând un subiect de practică.
Să fii asertiv înseamnă să comunici autentic şi eficient, construind în timp real o relaţie pe termen lung.
Un fel de a fi în contrast cu asertivitatea este agresivitatea. Adică, să spui ce ai de spus fără să îţi pese de reacţia celuilalt, dominându-l psihic, emoţional şi uneori chiar fizic.
De aceea, o condiţie importantă a asertivităţii este starea ta internă – felul în care te simţi atunci când ai un comportament asertiv faţă de cineva. Îţi sugerez să alegi momentele în care simţi un echilibru interior cât mai bun. Dacă mai ai resentimente sau emoţii puternice la adresa persoanei respective poate că e mai bine să mai aştepţi puţin înainte să exhibi un comportament asertiv.
Ca metodă, poţi exersa un comportament ASERTIV în 7 paşi, pe care îl descoperi in material.
Spor!