Atitudine nepasatoare fata de stomac si alte povestiri

In plin avint al epocii marxiste, o stafie baga spaima in tovarasii muncitori; acestia sint apoi anchetati dintr-un motiv bine intemeiat: n-au avut prezenta de spirit, le-a fost teama de ceva ce contravine regulamentului si spiritului materialist, nu s-au luat de piept cu stafia! Un papagal prezice cetateanului Filippikov mosii intinse si averi nemarginite. Filippikov se inspaiminta, caci averea individului e un semn al egoismului, al deviationismului, al unui element strain ce poate fi inlaturat numai prin concediere, puscarie, epurare. Tot in epoca transformarilor sovietice, un tata incearca disperat sa-si convinga colegii sa vina sa-i vada baietelul abia nascut. In fata refuzului repetat, disperat, tatal recurge la solutia ultima: isi trateaza copilul ca pe un agregat scos de pe linia de asamblare a uzinei si-si convoaca toti colegii la o sedinta de examinare stiintifica, prin indici calitativi, a nou-nascutului. Aceasta imagine a uimirii ca raspuns la gindirea mecanica, a spaimei ca reactie la neputinta adaptarii la o situatie inumana devine la Ilf si Petrov prilej de umor la tot pasul, de situatii comice cu final exploziv, de ironii fata de tot ce este irational si lipsit de umanitate.