Avangarda Romaneasca

Apare in seria „Opere fundamentale" un volum dedicat Avangardei romanesti. O noutate, din toate punctele de vedere. Noutatea, mai intai, ca Avangarda intra in aceasta colectie destinata clasicilor literaturii. Cum sa stea semnata-rii manifestarilor incendiare, aceia care proclama ca „litera-tura [este] un clistir rasuflat" si ca „poezia nu este decat un teasc de stors glanda lacrimala a fetelor de orice varsta", cum sa-i asezam, zic, in rand cu Eminescu, Bacovia, Blaga, Arghezi, Ion Barbu - clasici ai romantismului si ai modernitatii romanesti? Nu-i, oare, o provocare prea mare, o confuzie inacceptabila de valori? Raspunsul este ca pot sta, nu ca individualitati (avangarda n-a dat mari poeti), ci ca un fenomen literar notabil, de neocolit. El a schimbat intr-o oarecare masura limbajul poeziei, campul ei de referinte, a suprimat unele conventii ale literaturii si a impus altele, in fine, avangarda a jucat, in mai toate culturile, un rol detonator: a atacat si, in parte, a reusit sa discrediteze conventiile invechite ale artei si sa pregateasca spatiul favorabil aparitiei unui alt mod de a intelege si de a face arta. [...] O judecata estetica corecta a avangardei nu se poate face insa fara sa tinem seama ca, in acelasi spatiu literar si in acelasi timp, odata cu Tristan Tzara, Ion Vinea, Ilarie Voronca, Sasa Pana, Geo Bogza (tanarul Bogza din proza Jurnal de sex si Poemul invectiva) si Gellu Naum, traiesc, scriu si publica Tudor Arghezi, Bacovia, Blaga, Ion Barbu - adica adevaratii mari poeti, creatorii, in fapt, ai modernitatii romanesti.
EUGEN SIMION