Vezi mai multeUnicul dor al vieții mele este să-mi văd Națiunea mea fericită… – AVRAM IANCU
Autorul acestui volum este un distins și pasionat profesor de istorie, cercetător, eseist, jurnalist și poet, care a publicat numeroase cărți, studii și articole. Născut și crescut în Gorj, este îndrăgostit de toate locurile acestei țări și rostește cu multă mândrie cuvântul PATRIE. Fire poetică, este firească atracția lui pentru epoca romantică, generația pașoptistă fiindu-i atât de apropiată sufletului, încât nu se simte doar atras de ea, ci și dator să-i înalțe imnul iubirii și respectului. Așa a făcut și în Anul Bicentenarului Avram Iancu, scriind și redându-ne crâmpeie din viața și activitatea Crăișorului care îndreptățesc la recunoașterea lui ca Erou Național. Riguros din punctul de vedere al adevărului istoric, Dumitru Cauc ne-a prezentat pe Avram Iancu și pe ceilalți lideri transilvăneni ai Revoluției de la 1848-1849 ca pe niște făuritori ai programului națiunii române, propunându-i minții și inimii cititorului de azi. Această carte merită a fi citită, iar autorul ei, apreciat deplin.
(VASILE PUȘCAȘ)
Avem nevoie acută să rostim istoria pornind de la mersul lumii contemporane, dar înfățișând curgerea noastră prin timp cu acel foc care a întreținut speranța în vremurile de cumpănă, cu vorbirea limpede și așezată a truditorilor fericiți ai limbii și a brăzduitorilor câmpiilor și dealurilor. Dacă pentru idealul fericirii universale, direcția actuală a lumii contemporane este integrarea, toți indivizii trebuind să lucreze și să lupte împreună, este nevoie ca fiecare parte a acestei construcții să aducă în ea ce are mai valoros. Scrisă în Anul Bicentenarului Nașterii lui Avram Iancu (2024), lucrarea emană fiorul de naționalitate și afinitate sufletească față de destinul eroilor martiri, ea putând fi lectură folositoare celor care încă mai cred că națiunile sunt perene. Iar Crăișorul Munților, „mort pentru sine și pentru societate”, cum spunea George Barițiu, „va viețui în memoria noastră și a tuturor generațiunilor câte ne vor succede nouă, până când istoria omenirei va mai avea să consemne câte ceva din viața națiunei daco-românești”.
(DUMITRU CAUC)