Bariera de dincolo de zid

Sa umbli pe strazile unui oras si sa nu mai stii numele lui. Sa deschizi fereastra si sa vezi, din vreme in vreme, o alta priveliste. Sa te intrebi in gand, fara sa marturisesti nimanui, unde mai e pentru tine acasa. Nicaieri si peste tot. Nu am vrut noi sa calatorim, sa vedem lumea?

Personajele mele cred ca pot calatori in spatiu si, cand colo, calatoresc doar in timp, fara sa stie.
A cazut Zidul Berlinului si aproape nu ne mai aducem aminte, ca si cand am fi trait o scena dintr-o piesa de teatru unde nu suntem nici regizori, nici scenografi si nici macar actori. Sunt vietile altora, la care privim de dincolo de bariera.
Caci bariera a ramas. Cel putin pentru generatia mea. O bariera morala, sociala, psihologica. Pe care, daca nu e, o inventam ca sa putem spune: Ehei, la un moment dat, vom trece noi si de asta

Daniela Crasnaru