See more
I.G. Sbiera (1836‑1916) este un cunoscut folclorist si istoric literar bucovinean. Nascut intr‑o familie de tarani instariti, Sbiera are sansa de a invata carte mai intai in satul natal, Horodnicul de Jos, iar apoi la Radauti si Cernauti. La 19 ani pleaca la Viena pentru a urma studii universitare de drept, frecventand totodata si cursuri de filozofie. Revine in tara in 1861 si lucreaza la gimnaziul din Cernauti in locul fostului sau profesor, Aron Pumnul. Ulterior, va fi custode la Biblioteca Bucovinei si, incepand cu 1875, profesor de limba si literatura romana la Universitatea din Cernauti, unde va preda pana in 1906.
Incepe sa publice articole, cronici, studii de istorie literara sau de lingvistica, culegeri de folclor in periodice precum Almanahul Societatii Academice Social‑Literare „Romania Juna“, Arhiva, Vatra, Familia, Gazeta Transilvaniei, precum si in Foaia Sotietatii pentru Literatura si Cultura Romana in Bucovina, publicatie pe care a si fondat‑o si in fruntea careia se afla pana in 1869. In 1866 este ales membru al Societatii Literare Romane (viitoarea Academie Romana).
Inca din tinerete, Sbiera a fost interesat de culegerea textelor de factura populara, convins fiind ca folclorul trebuie sa se afle la originea oricarei literaturi nationale. Basmele culese in satele din preajma locului de bastina vor vedea lumina tiparului abia in 1886 (Povesti populare romanesti), pentru ca, ulterior, Sbiera sa publice si culegerea de folclor Colinde, cantece de stea si urari la nunti (1888).