La mijlocul secolului al XII-lea, tinutul ce se intindea la miazazi de Tarnava Mare, la marginea sud-estica a teritoriului controlat de regii arpadieni, trece din stapanirea secuilor in cea a noilor comunitati de germani aduse din Flandra, Saxonia si zona Rinului. Ei vor pune aici, pentru opt veacuri, bazele unei civilizatii originale si durabile.
In Transilvania, istoria bisericilor-cetati s-a identificat cu istoria asezarilor sasesti, aceste ansambluri fortificate devenind simbolurile lor definitorii. In acest fel, fiecare comunitate, in functie de posibilitatile economice, s-a straduit sa realizeze o biserica-cetate cat mai greu de cucerit si cat mai impunatoare in ochii calatorului strain.