În epoca sporirii longevităţii umane, uzura şi deteriorarea ţesuturilor conjunctive este ubicutară. Una dintre zonele în care acest proces apare precoce şi interesează toate structurile este coloana vertebrală, care poate fi privită ca un ideal mecanic care eşuează funcţional şi aceasta este destul de devreme în cursul vieţii.
Dată fiind complexitatea sa anatomică – cu componente articulare, cartilaginoase şi fibroase întrepătrunse – ar fi o simplificare naivă să credem că acestea sunt compromise în acelaşi mod, dar şi că, odată deteriorată, oricare dintre acestea va suferi izolat.