“O remarcă nu mai puțin importantă care trebuie făcută este tendința necurmată a fiecărei societăți de a deveni aristocratică pe măsură ce progresează;
între aceste două ordini de fapte există o corelație, încât ai motive să te gândeşti că aristocrația este condiția esențială a oricărui progres.
Dar, în această privință trebuie să facem distincție.”
Aristocrația bănească nu întârzie să devină exclusiv egoistă, sacrificând interesul național interesului său particular; aristocrația birocratică, nesusținându-se în timp decât cu ajutorul intrigilor şi al maşinațiilor, se îndreaptă foarte curând spre opresiune.
Este cea mai rea dintre aristocrații.
Există o altă aristocrație, de care Franța, după zbuciumul transformării sale, ne-a dat un frumos exemplu.
Aristocrația de naştere devenind imposibilă, fie din cauza monstruosului abuz a cărui amintire era încărcată de ură, fie pur şi simplu din cauză că, trăindu-şi timpul, trebuia să cedeze ideilor secolului, lăsând timp liber tuturor reformelor, oamenii au avut buna idee de a face din capacitate o condiție de admitere în şcolile tehnice, ca şi în diversele ramuri ale serviciului public.
Această idee fericită a fost începutul unei ere noi; aristocrația de merit a fost creată”.
Ion Ghica, 1857
Cartea Elenei Olariu este un studiu de mentalitate și moravuri, unic în peisajul istoriografiei românești. Scrisul este alert iar structura cărții se susține prin farmecul poveștilor narate și prin reproducerea unor interpretări controversate ale noțiunilor de boierie și aristocrație, interpretări care sunt redate de autoare cu un foarte fin simț al umorului.