Bright Lights, Big City

"Bright Lights, Big City" a fost publicat în 1984, pentru a fi mai târziu ecranizat în filmul cu acelaşi nume, regizat de James Bridges. Romanul surprinde segmente din viaţa unui new yorkez, prins în ritmul haotic al oraşului, un personaj-tipic al metropolei americane din anii '80, a cărui existenţă pare să se rateze pe toate planurile, pornind de la cel personal şi culminând cu cel profesional şi social
Titlul cărţii corespunde unui celebru blues din anii '50, semnat de binecunoscutul muzician de R& B, Jimmy Reed. Mai târziu, melodia a fost preluată de formaţii precum The Rolling Stones şi The Animals. Primele versuri ale cântecului formează un lait motiv al romanului semnat de McInerney: "Bright lights, big city...gone to my baby's head....I tried to tell the woman but she...don't believe a word I said" (Lumini strălucitoare, oraş mare...i s-au urcat la cap iubitei mele...Am încercat să-i spun femeii...dar ea nu crede nimic din ce îi zic).
Soţia naratorului, Amanda, este atrasă de luminile orbitoare ale New Yorkului, se lansează într-o carieră de fotomodel pe care nici ea, nici naratorul-personaj nu o iau în serios, pentru ca, în cele din urmă, să fie sedusă de acea lume sclipitoare şi, în acelaşi timp, anostă. Romanul este scris la persoana a doua - de altfel, este unul dintre puţinele creaţii literare americane care să fie narate într-o astfel de notă - fapt ce permite autorului să construiască un personaj fără nume, a cărui identitate poate fi preluată de oricine - povestea lui se înscrie în limitele unui cotidian al suprafeţelor, lipsit de esenţă, artificial, în care oamenii tind să devină simple elemente de decor:
"Pe la mijlocul berii, observi o femeie singura langa cuier, cu un pahar in mana, citind o carte. Isi ridica privirea din cand in cand si apoi se intoarce la lectura. Ii urmaresti privirea cum se misca prin incapere. Fata ii este inteligenta. Parul e undeva intre culoarea capsunii si auriu, nu iti poti da seama in lumina asta. Ar fi prea mult sa speri ca ea ar putea fi Allagash-ul din Boston. Cizme, blugi si o camasa neagra de matase. Nici macar un petic de stofa ecosez sau cu patratele pe ea.
La naiba cu Allagash si neamul lui. Ti-ar placea sa vorbesti cu aceasta femeie, sa o intrebi daca a luat cina. Probabil ea e cea care te-ar putea face sa uiti de griji si dureri, sa incepi sa mananci micul dejun, sa reiei alergatul de dimineata. Te apropii. Cartea din mana ei este Etica lui Spinoza. O fata desteapta. Isi ridica din nou privirea si o surprinzi.
- Nu prea suntem obisnuiti cu rationalisti pe aici, spui.
- Nici nu ma surprinde, spune ea. E prea intuneric.
Vocea ii este ca pietrisul stropit cu miere. Zambeste destul cat sa te incurajeze si apoi se intoarce la cartea ei. Iti doresti sa iti fi amintit ceva despre Spinoza, pe langa faptul ca a fost excomunicat." - Bright Lights, Big City