Bunele maniere? Iată un subiect în vogă. Am căutat informații pe această temă și am fost surprins de multitudinea de articole, lucrări și opinii emise recent de diverși autori. Este firesc să ne preocupe normele comportamentale din perspectiva apartenenței la o comunitate, însa găsesc că au fost depășite și în acest caz orice fel de limite, probabil din rațiuni economice (e un subiect care se caută, se vinde bine).
Am găsit astfel informații despre cum trebuie să stăm și despre cum trebuie să mergem, despre cum se manâncă un sandviș mare și cum se manâncă un sandviș mic, despre când trebuie să folosim deodorant și când nu și chiar despre ce vopsea de păr trebuie utilizată în cazul unei anumite culori a ochilor. Am parcurs cu privirea titluri că "Bunele maniere în bătătură? sau "Bunele maniere în metrou? și chiar "Bunele maniere în relațiile intime cu femei?. Am trăit iar aceeași senzație de haos, de lipsa de reper pe care o trăiesc zilnic în raport cu aproape orice activitate ruptă de esență existenței noastre pe pământ. Se simte, și în această sete febrilă a omului după reguli, insatisfacția, nevoia lui de ceva la care să se raporteze, nevoie care exprimă în mod subtil neîmpăcarea lui cu sine și cu semenii lui. Se simte ruptură "omului recent? de originea lui, inversarea sistemului de valori al omului tributar filosofiei lui Kant, care întemeiază religia pe morală și nu morală pe religie.
