Bunico, spune-ne o poveste cu animale salbatice!

Bunico, spune-ne o poveste! o roagă cei doisprezece ursuleți pe ursoaica cea bătrână, bunica lor. Și, cum unor ursuleți cum sunt ei li se potrivesc cel mai bine istorioarele cu animale sălbatice, bunica-ursoaică le istorisește întâmplări cu prietenii ei, animale sălbatice pe care le cunoscuse cu mulți ani în urmă, pe vremea când fusese și ea tânără și în puteri și bătuse pământul în lung și-n lat.

Întâmplări cu Tippy, cimpanzeul cel zvăpăiat, cu Crocolino, crocodilașul căruia nu-i prea plăcea să-și curete dinții, cu Tobias, elefantul cel isteț, care i-a încropit soției un umbrar, cu Rafaela, girafa cea vorbăreață, care nu-și ținea niciodată gura, cu Pin, pinguinul cel curios de la Polul Sud, cu Tilly, cel mai fricos tigrișor din toată jungla, cu Bela, zebra cea cu părul strălucitor și coama bine pieptănată, care și-ar fi dorit alte veșminte, cu Bruno, namila de urs care se dădea în vânt după miere, cu frații Leonard și Leopold, puii de leu cei încăpățânați și care nu făceau niciodată ce le spunea mama lor, cu Karl, puiul de cangur cel sfios, care stătea tot timpul cuibărit în marsupiul mamei, cu Pilu, pelicanul cel alb și cu pliscul uriaș, în care avea prostul obicei să ascundă tot ceea ce șterpelea de la alte animale, cu Hippy, micul hipopotam dolofan și leneș...
Douăsprezece povești pentru tot atâția ursuleți sau copilași, mai cuminți sau mai neastâmpărați, după cum se nimerește, fiecare cu povața ei, fiecare cu o învățătură!