Se spune că timpul vindecă rănile, dar unele răni nu se vindecă niciodată. Unul dintre eroii cărţii pleacă în căutarea a ceea ce a pierdut, sperînd să regăsească acel ceva acolo, undeva, în afara timpului. Lunga pribegie „dincolo” este, pentru autorul cărţii, prilejul unei răscolitoare meditaţii asupra vieţii şi a morţii şi o răvăşitoare mărturie de iubire părintească. Cartea este un recviem străbătut de credinţa în forţele nesecate ale vieţii şi ale căldurii omeneşti adevărate.
„Căderea din timp nu este un volum autobiografic şi nici nu se petrece în Israel. Însă, pentru a-l scrie, autorul a fost nevoit să exploreze abisul profund al propriilor sentimente.” (The Guardian)