Un monument al înţelepciunii daoiste tradus din chineza clasică pentru prima oară în româneşte
Cândva, Zhuang Zhou s-a visat fluture. Ce fericit era fluturele! Era atât de încântat şi bucuros, încât nu mai ştia că este Zhou. Însă, deodată, s-a trezit şi s-a mirat că este Zhou. Nu mai ştia dacă Zhou se visase fluture sau fluturele se visase Zhou. Aşadar, între Zhou şi fluture pesemne că există o deosebire. Aceasta se numeşte „Transformarea Lucrurilor“. (Zhuangzi)
„Zhuangzi reia parţial de la Laozi temele unităţii, seninătăţii, refuzului lumii, dezvoltându-le, sistematizându-le, conferindu-le un plus de forţă şi relief. Dar el se detaşează de Laozi printr-o mai mare tendinţă de interiorizare; preocuparea socio-politică dispare, iar non-acţiunea, nemaiavând nici conotaţie socială, nici conotaţie politică, devine o stare de conştiinţă; tema întoarcerii la Unitate devine, într-o mai mare măsură decât visul vârstei de aur, aspiraţia unirii cu valul mişcător al vieţii. Un element mistic integrează şi, în acelaşi timp, depăşeşte relativismul dialectic al lui Laozi.“ (Isabelle Robinet, Istoria daoismului)
