Calatorie spre centrul Pamantului

Povestea prezinta un om pe unme Liedenbrock. Acesta credea ca existau tuburi vulcanice care duceau spre centrul Pamantului. Pe parcurs aceasta traieste diverse aventuri, intalneste creaturi preistorice si hazarduri naturale, in final ajungand inapoi la suprafata in sudul Italiei. Oragnismele pe care le intalaneste reflecta diferite ere geologice. Pe masura ce avanseaza, straturile de roca sunt din ce in ce mai vechi, astfel si animalele devendind mai antice pe masura ce se apropie de centru. Dintr-un punct de vedere stiintific, spre deosebire de majoritatea operelor sale, aceasta a ramas pura fictiune, din moment ce teoriile sale despre centrul Pamantului au fost dovedite ca fiind gresite. Cu toate astea, Verne a incercat sa educe publicul cu privire la diferitele ere preistorice, straduindu-se sa paseze vietatile in erele geologice potrivite, pornind de la epoca de gheata si pana la dinozauri. Cartea a fost inspirata din "Evidente geologice ale omului antic" publicat in 1863 de Charles Lyell. In acea perioada geologii au plasat aparitia omului undeva la sfarsitul ultimei ere glaciare, dar Lyell, gasind noi dovezi a sustinut in cartea sa ca omul a aparut mult mai devreme.