Jonathan Swift a început să scrie Călătoriile lui Gulliver prin 1720, când lumea era înnebunită după romanul Robinson Crusoe al lui Daniel Defoe. Cartea a apărut în 1726 și a fost imediat un bestseller, întruna reeditat și tradus. Considerat, cu prea multă lejeritate, o carte pentru copii, își bătea joc de moda relatărilor de călătorie și de aventuri, dar era și o satiră neiertătoare a felului în care erau rânduite, în secolul al XVIII-lea, știința, societatea, comerțul și politica.
Copiii vor fi încântați de cele patru fabuloase călătorii în Liliput, țara unor locuitori înalți de o palmă, în Brobdingnag, țara unor uriași, în Laputa, țara din nori a unor savanți închipuiți, iar apoi în Țara Cailor, unde caii sunt înzestrați cu rațiune și bun-simț, iar yahunii (se scrie yahoo în original), un fel de oameni, sunt niște brute ignorante. Adulții se vor amuza copios pe seama aluziilor la păcatele omenești, deși Swift a recunoscut că a scris acest roman nu ca să-i distreze pe cititori, ci ca să îi enerveze.
„Acest celebru roman satiric a făcut să crească renumele și reputația autorului său în țări care s-ar putea să nu fi auzit niciodată de protejatul lordului Oxford, campionul bisericii anglicane și chiar protectorul libertăților Irlandei.“ Walter Scott, scriitor scoțian, în introducerea la Călătoriile lui Gulliver „Dacă extraordinara calitate a Călătoriilor lui Gulliver stă în concepție sau în execuție, prea puțin contează; forța este altundeva și este o forță care a mișcat lumea.“ William Hazlitt, reputat eseist și critic literar, în Prelegeri despre poeții englezi Jonathan Swift (1667–1745), scriitor, pamfletist și cleric irlandez.
Născut la Dublin, nu și-a cunoscut tatăl, un englez stabilit în Irlanda, care a murit înainte ca micul Jonathan să vină pe lume. A studiat la Dublin, la Trinity College. Protestant, a fost nevoit, înainte de 1714, să se refugieze de mai multe ori în Anglia din cauza catolicismului irlandez. A fost secretarul prim-ministrului britanic Robert Harley, conte de Oxford. În 1695 a devenit preot anglican. Pamfletele sale, publicate la adăpostul pseudonimului Isaac Bickerstaff, sunt încărcat de umor, ironie și de un sarcasm neegalat în literatura universală. Într-un text din 1729, Swift mergea atât de departe cu satira, încât propunea ca măsură împotriva sărăciei măcelărirea copiilor și vânzarea lor ca hrană către latifundiarii englezi. Celebritatea i-a fost adusă de romanul Călătoriile lui Gulliver (1726). Alte scrieri: A Tale of a Tub (ed. rom. Povestea unui poloboc) (1704), Journal to Stella (ed. rom. Jurnal pentru Stella) (1710–1713).