Calatorul

După o viață petrecută în mijlocul cărților, bibliotecarul se pregătea să devină, așa cum spunea o vorbă orientală, un călător fără bagaje. De fapt, gândeau cei din jur, se pregătea să stea mai mult timp între cărțile de acasă, apartamentul de două camere pe care-l ocupa fiind plin cu cărți. Nu era căsătorit, iar viața lui de până acum fusese un lung drum al căutării de sine, prin asceza lecturii. Hotărâse să se despartă de colegi invitându-i la o discuție în jurul unui pahar cu vin, a câtorva coșulețe cu pâine proapătă și boluri cu felurite soiuri de măsline. În cei patruzeci de ani petrecuți în bibliotecă trecuse pe la toate secțiile, în preajma sa ucenicind mulți tineri; sub ochii lui biblioteca a devenit, încet, încet, un Centru Cultural, în timp ce el a rămas în orizontul vechilor deprinderi, ocupându-se de manuscrise și de revista literară a bibliotecii. N-a fost niciodată un vorbăreț, dar ochii albaștri și surâsul lui larg au impresionat multă lume. Acum, în sala în care urmează să aibă loc întâlnirea s-au strâns 12 bibliotecari tineri; așezați ca la o Cină de taină, ei încep să pună întrebări.