See morealina Poświatowska (1935-1967) e una dintre cele mai importante poete ale literaturii polone din secolul XX. Din cauza unei afecțiuni cardiace cronice dobândite la 9 ani, în vremea eliberării de sub ocupația germană, și-a petrecut cea mai mare parte a vieții în sanatorii și spitale. Rămasă văduvă la 22 de ani, și-a descoperit vocația de poetă. În 1958, a debutat în volum cu Imn idolatru. În 1963, a publicat Ziua de azi. În 1966, i-au apărut povestirea Pasărea albastră în „Życie Literackie” și volumul de poeme Odă mâinilor, iar în 1967, cartea autobiografică Poveste pentru un prieten. S-a stins la 32 de ani, în urma unei operații nereușite pe cord deschis. La Częstochowa, orașul ei natal, există un muzeu care îi este dedicat.
În anii 1960 mi-au atras atenția versurile foarte tinerei poete Halina Poświatowska.
Am regăsit în ele un ton convingător – disperare din pricina vremelniciei trupului și a închistării în acest corp muritor, ceea ce explică trăirea deosebit de intensă a iubirii, mereu amenințată, în pragul neființei. (Czesław Miłosz)
Dacă misiunea poeziei este să împartă neliniște, creația Halinei Poświatowska funcționează ca o extraordinară ilustrare a acestei teze. Poświatowska ne aduce aproape neliniștea unui psihic sabotat de boală, nepermițându-i lui Eros să scape pentru nici măcar o clipă din îmbrățișarea lui Thanatos, într-un pasional dans literar.
Dacă misiunea poeziei e de a stârni îndoiala, de a provoca la reflecție, de a căuta moduri care să ne permită să înțelegem mai bine lumea, putem fi siguri că am nimerit cum nu se poate mai bine din punct de vedere liric. Halina Poświatowska combină în ea însăși elemente care se exclud reciproc. O caracteriza o incontrolabilă foame de cunoaștere și o poftă de viață greu de potolit împletite cu o sănătate extrem de fragilă, amenințată permanent de capriciile inimii ce a bătut în pieptul poetei timp de numai treizeci și doi de ani. (Bartosz Suwiński)