Cantabis

Când semnele lumii noastre par a fi tot mai mult fragmentarism, biografism fără miză spirituală şi o anumită voluptate de a vedea că răul are feţe mai seducătoare şi mai post-postmoderne, Silvana Cojocăraşu pariază pe căutarea de sine şi pe un drum de cunoaştere la capătul căruia ar putea fi chiar o orchestră întrupată din sonuri şi muzici ale unui abis subiectiv. Cântarea abisului devine un joc secund şi superior prin care se poate seta o formulă de purificare de lumea clipei imediate. Cantabis îşi revendică, astfel, prin încăpăţânarea poetică de a crede că lumea poate fi îmbunătăţită prin Cuvânt, o nevoie de retorică şi de efectul de catharsis. Cu aceste două ingrediente, poezia Silvanei Cojocăraşu îşi ridică un stindard de lectură şi de receptare!