Vezi mai multeCartea, ilustrata placut, reusete sa incante copii de toate varstele cu aventurile Cidului.
Cantecul Cidului prezinta un ev mediu nu atat razboinic, cat domestic; scenele de familie prevaleaza asupra celor de lupta. Ca idee fundamentala apare aici un conflict social evident: acela dintre micul cavaler, viteaz, si marele nobil, traind numai din prestigiul numelui. Astfel poemul este o apoteoza a acestei forte sociale,a cavlerilor ce se ridica pe ruinele trecutului marilor nobili, obositi, inactivi, decazuti, forta sociala care a adus o importanta contributie la opera de eliberare a Spaniei.
Cavalerul Don Rodrigo este trimis de regele Castilliei sa aduca tributul maurilor. La intoarcere intrigantii si gelosii nobili de la curte il invinuiesc de a fi retinut pentru el o parte din tribut. Regele,influentat de nobili,il exileaza.Don Rodrigo porneste in pribegie,insotit de rude si prieteni.Intreprinde o serie de vitejii razboinice impotriva maurilor,ajungand bogat,celebru si se stabileste la Valencia(Cantecul Pribegiei). Aici cele doua fete ale sale sunt cerute in casatorie de catre doi nobili toledani,infantii de Carion.Don Rodrigo accepta si fetele se casatoresc cu aceste decazute vlastare ale unei nobilimi-“granzii”-lipsite de valoare si de putere,dar aroganta si intriganta.
Rodrigo Diaz de Bivar s-a nascut, dupa toate probabilitatile, in 1043, la Bivar, in apropiere de Burgos. Cel care avea sa devina un mare lider militar provenea din randul micii nobilimi castiliene. A fost casatorit cu Ximena, si ea o reprezentanta a nobilimii castiliene, cu care a avut doua fiice. In istorie, nasul celor doi a fost regele Alfonso al VI-lea, cu toate ca legenda spune ca nasul ar fi fost regele Fernando. La vremea aceea, Castilia era un tinut al oamenilor liberi, o societate deschisa catre Europa ce avea sa-si gaseasca eroul emblematic la sfarsitul secolului al XI-lea: Cidul. Cidul era omul de la granita (dupa expresia lui Louis Bertrand) al acestui teritoriu ce separa micul regat Leon de puternica Spanie musulmana. De mai multe ori pe an, luptatorii mauri patrundeau in acea zona, atacau satele crestine din nord, apoi se retrageau cu prada obtinuta. Regiunea, foarte expusa atacurilor, a inceput sa fie numita Castilia, poate din cauza numeroaselor fortarete (castillos) ce fusesera ridicate pentru a-i adaposti pe cei care, in ciuda pericolului, se incapatanau sa ramana acolo.
Dupa ce maurii au cucerit pentru scurt timp Valencia (in 1092), Cidul a recucerit orasul doi ani mai tarziu si l-a stapanit pana la moartea sa, in 1099. Dupa mai multi ani in care monarhii crestini din nordul Peninsulei Iberice se preocupasera doar de problemele interne, a venit vremea sa isi indrepte iar atentia spre vecinii musulmani. Pentru arabi, deosebit de periculoase devenisera regatele Castiliei si Leonului, unite sub Ferdinand I si Alfonso al VI-lea. Ultimul dintre acestia a anexat Galicia si Navarra si, cum printii musulmani faceau tot posibilul sa il castige de partea lor, s-a intitulat „imparat”, la fel ca succesorul sau, Alfonso al VII-lea care, in plus, sustinea ca este „Rege al popoarelor celor doua religii”.